Amintiri…

Amintiri…
Sa stii doamna ca atunci cand ne sarutam si eram cuprinsi de emotie nu ma puteam abtine sa nu trisez si sa nu deschid macar un ochi. Te priveam si in sinea mea ma intrebam, cum este posibil ca o fiinta intr-atat de minunata sa iubeasca un derbedeu ca mine, in prostia specifica persoanei mele, credeam ca era un vis, un vis de ala 'blana' din care nu ai fi vrut niciodata sa te trezesti, un vis care daca s-ar fi sfarsit vreodata, te-ar fi afundat într-o baie mizera, intr-un sevraj nenorocit care te-ar fi futut grav.
Pur si simplu te priveam ușor amuzat, maimuto... si mai ales indragostit. Crezi ca nu stiam ca aveai sa pleci candva? Bineinteles ca stiam asta, nu sunt naiv, am fost si sunt constient de faptul ca nimic intr-atat de 'smecher' precum ceea ce aveam noi nu avea cum sa dureze o eternitate, tocmai asta a fost farmecul nostru, stiam amandoi ca nu vom dainui impreuna veacuri, dar am trait clipa, ne-am bucurat unul de celalalt cat s-a putut. Unele lucruri sunt pretioase tocmai fiindca nu dureaza o veșnicie, nu-i asa?
Si sa stii ca atunci cand te priveam, nu stiu, erai splendida, erai efectiv ceva magic în viata asta nenorocita... erai ceva ce nu mai traisem pana in momentul respectiv, erai a mea.
Erai tot, iar pentru asta, vei avea mereu un loc sfant intr-una dintre atriile inimii mele.
mar. 23, 2017 8:40:51pm

Descoperă mai multe la Viata e scurta

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Lasă un comentariu

Just Me

Bun venit pe Viata e scurta, colțul meu confortabil de internet. Aici, va invit sa fiti alaturi de mine intr-o calatorie a visurilor, a dorintelor si a tuturor lucrurilor facute din dragoste, indiferent de felul lor