Viata e scurta

Nici nu mai stiu cand am hotarat sa ne vedem, pentru mine era doar o straina din calculator, pana cand ne-am intalnit. Am privit-o intai din departare si i-am vazut ochii incarcati de dorinte, genul acela de combinatie perfecta intre stabilitate si pericol care iti fute complet axa si te face sa o iei razna. Doar privind-o iti dadeai seama ca tot ceea ce credeai tu despre dragoste era pistol cu apa. Respira incet, avea in priviri avertismentul ala ce parea a spune sunt al dracului de ascutita si rece, atinge-ma si o sa regreti, n-am tinut nicio secunda cont de avertismentul ala, imi placea la nebunie felul in care lumina si intunericul i se amestecau pe sub piele. 
Am invitat-o direct la cafea, a raspuns simplu, o bem la tine. Pareau ca gandurile noastre sunt conectate cumva, mi-a oferit buzele si i-am gustat cuvintele, ne-am sarutat atat de adanc incat a devenit un tatuaj pe buzele mele pentru tot restul vietii, in sarutul ala puteai intelege cu adevarat tot ceea ce s-a scris si se va mai scrie vreodata despre iubire, i-am soptit incet la ureche ca ii simt pana si demonii din ea, a zambit enigmatic si a spus ca demonii ei o sa ii sperie pe ai mei. I-am raspuns ca o sa isi piarda mintile incercand sa inteleaga nebunia din mintea mea. M-a privit in ochi si mi-a raspuns direct, meriti riscul asta. 
Am intrat intr-un joc pe care nici unul dintre noi nu l-a câştigat. Si dumnezeule ce joc nebun a fost.
In seara asta nu voi mai scrie pentru impresii sau feed-back, nici n-ar avea rost, voi face totul mai personal sau macar voi incerca daca ma lasa dracului telefoanele in pace si nu mi-ar mai intrerupe playlistul. 
Stii ca nu prea fac dedicatii, insa lasand la o parte abureala asta chatistica as vrea sa iti spun macar in scris ca pe cat esti de nemernica pe atat esti de frumoasa si jur ca vorbesc serios! Nu mai ma joc cu tine, fara jocuri in noaptea asta.
Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata desi banuiesc ca da, la cat de tare suntem sau am fost pe acelasi film sa razi brusc de nicaieri, fara sa stii motivul, pentru ca mai apoi sa iti apara imaginea mea in fata.
Pana la urma e o chestie simpatica si recunosc ca eu o patesc cand ma bantui. Imaginea aia a ta se agata in mine in ciuda faptului ca noi astia visatori si capabili ne-o ardem asa prost vrand din toata inima aia pe care pretindem ca nu o avem sa parem cool in ochii unor straini, sa ne evitam pana si in gand sau in suflet multimea de visuri pe care nici nu ni le putem inca inchipui. 
Dar asta e, am ajuns sa ne privim pe un chat si sa ne respingem in cel mai de cacat mod cu putinta doar prin prisma unor orgolii care nu fac altceva decat sa ne transmita ca omul se supraestimeaza mult prea des, ma enerveaza ca-i online si online-ul asta nu e capabil sa transmita sentimente in mortii lui... E de-a dreptul frustrant.
Mai am sa iti spun un singur lucru, ai avut, ai si vei avea mereu o infinitate de calitati, defecte si fixuri ciudate pentru care sa fii iubita, esti motivul pentru care in seara asta imi astern cuvintele aici chiar daca in cele din urma nu mai suntem impreuna. Iar pentru asta vei  avea intotdeauna rezervata cel o putin o camara din cele patru ale inimii mele asupra carora inaintea ta obisnuiam sa pun lacat prematur.

P.S.
Nu cred ca am pus ceva limitari la comentarii, adica sper, sper sa nu va disper incercand sa postati comentarii.
Daca aveti ceva de comentat o puteti face si la modul anonim, fara detalii, fara mail-uri... Sau daca aveti ceva de povestit sa stiti ca va astept.