Viata e scurta

Nu a fost doar iubire sau un simplu dans al inimilor indragostite, ar fi fost prea simplu iar ea nu era simpla deloc, era pictorita emotiilor, putea sa transforme orice sentiment sau gest simplu in opera de arta, cuvintele obisnuite in poezie si clipele traite intr-o eternitate efemera. In lumea asta a iubirii ca arta fiecare atingere devine o pensula care picteaza pe pielea celuilalt un tablou al pasiunilor, fiecare sarut contine in el o nota muzicala ce devine un dans al trupurilor. Insa ar fi fost prea putin sa ne limitam la trupuri, am mers pana in adancul sufletelor noastre descoperind straturi ascunse de sensibilitate si vulnerabilitate, ne-am creat si reinventat in culori si forme unice.
Am fost impreuna acel poem nescris dar simtit in fiecare bataie de inima, acel concert fara partitura dar cu acorduri perfecte ale sufletelor ce se completeaza reciproc, acea sculptura in continua transformare in care fiecare ciocnire a dorintelor creeaza o opera de arta mai complexa si mai profunda.
Iubirea asta ca forma de arta a fost cel mai coplesitor spectacol pe care l-am creat impreuna, un spectacol de neinteles pentru cei care ne-au privit dinafara dar de o frumusete nepamanteana privit dinauntru sufletelor noastre, un labirint al emotiilor si trairilor intense, in care fiecare pas a fost o aventura si fiecare rasarit de soare o speranta. Dar cum orice spectacol se termina si al nostru s-a sfarsit. Raman luminile, decorurile si doua suflete uitate in sala.