Viata e scurta

Privind retrospectiv momentele alea de fericire nebuna din viata mea nu au coincis niciodata cu momentele alea in care am fost indragostit pana peste cap.
N-am sa fiu atat de insensibil si sa afirm ca n-au fost superbe si acele momente, probabil ca toti trecem prin hei-rup-ul asta pe care ti-l da dragostea si reversul medaliei in cazul asta de cele mai multe ori este nevoia de a avea in detrimentul lui a fi.
Dragostea este famelica in esenta ei, simte nevoia de a avea, de a detine, de a face, ori eu nu am fost niciodata asa. Cred ca cel mai bine m-am regasit in relatiile alea de hedonism sentimental si spiritual in care nu exista nevoia de a poza fericirea, de a o afisa ostentativ in fata altora, n-am simtit niciodata nevoia de dragoste ca afis.
Am avut insa norocul de a trai cateva relatii care au fost la cu totul alt nivel. 
Nu neaparat ca a fost dragoste, mai presus de toate a fost o comunicare atat de profunda la nivel de ganduri, de trupuri, de suflete, ca un nivel de limbaj de ansamblare. Nu stiu cum sa exprim asta, e nivelul ala in care iti trece un gand prin minte si inca nu apuci sa il dai cuvintelor pentru a se exprima pentru ca celalalt il ia si il transforma in realitate pentru ca pur si simplu te traieste.
Nu cred ca in relatiile astea s-a pus vreodata problema de a sta impreuna si de a cladi ceva, aveam atat eu cat si ea  nivelul ala de independenta materiala fara insa de a ne lafai dar asta nu a contat in nici un fel.
Ne vedeam zilnic, faceam sex pana la epuizare, pana la paralizia completa a trupurilor, este drept insa ca exista si chimia aia completa a trupurilor si erau momentele alea de postludiu atat de unice in care vorbeam fara nici un fel de restrictii despre orice, ne dezgoleam mintile si sufletele complet si ne descopeream la un cu totul alt nivel.
In anii aia in care am trait asa nu cred ca ne-am dorit niciodata ceva consistent la nivel material si nici nu regret asta, ba din contra pot sa afirm ca felul asta hedonist spiritual si erotic m-a implinit mai mult decat orice parte materiala si cred ca persoanele alaturi de care am trait aceste momente unice au ramas cel mai adanc in inima mea.
Cu multe alte pesoane pe care la un moment dat le-am considerat ca fiind centrul universului, sensul existentei mele, dragostea aia irefutabila, irepetabila si alte cuvinte care incep cu i nici macar nu mai comunic in vreun fel.
N-am rupt insa niciodata o legatura cu o persoana alaturi de care am trait niste momente din astea de un adevar si o franchete sufleteasca sprituala si trupeasca fara egal si simt ca de cate ori ne revedem indiferent de locurile si evenimentele in care ne-a purtat viata conexiunea aia nu s-a pierdut nici macar o clipa iar pentru asta le multumesc si le voi fi vesnic recunoscator.