Viata e scurta

Si chiar e la propiu, nu sunt genul care sa se vaite de caldura pentru ca imi place, totusi dupa 37 – 38 de grade Celsius incepe sa ma deranjeze.
Pe caldura asta mintea mea pare ca si-a luat vacanta, nu sunt in stare sa gandesc si nici sa fac nimic, vorba lui Emil Cioran “Misiunea mea este sa imi omor timpul, a lui sa ma omoare pe mine. Ne intelegem bine ca intre asasini”. 
De vreo luna de zile sunt iar singur cuc, adica mai pe scurt iar m-am despartit de cineva. Nici macar n-am mai stat sa analizez ce a mers si ce nu a mers, am luat lucrurile ca atare, probabil ca dupa ce trece bâțâieala (’mnezeule n-am gasit diacriticele pe tastatura sa scriu corect cuvantul asta, a trebuit sa il copiez de pe net si mai imi spune lumea ca de ce nu folosesc diacritice) erotica si hei rupismul ala sentimental incepi sa iti mai pui niste intrebari, cam ca vulpea care nu mai ajunge la struguri si zbiara ca sunt acrii. Cred totusi ca dincolo de sex trebuie sa existe si o altfel de comunicare, niste pasiuni comune, macar muzicale, un numitor comun in felul de a privi spectacolul lumii, pe noi zici ca ne-a ales Tinderul dupa calitati aleatorii genul ala de pasiuni: zebre  si spaghete. Pana la urma am ajuns la concluzia ca sunt batran sau e ea prea tanara, adevarul e ca diferenta era mare rau in favoarea ei, 20 de ani am constatat ca e enorm, banui ca si eu la 35 de ani eram verde rau in creieri.
Partea buna e ca telefonul nu mai suna de cand sunt singur, oricum nu suna ca nu mai e la moda o convorbire telefonica, e mai simplu sa trimiti mesaje pe WhatApp  impreuna cu o alti 300 de necunoscuti asa omul se simte mega iubit si apreciat, traieste cu senzatia ca toata lumea e cu el in timp ce bea de unul singur un pahar cu sampanie.  Oricum ma deranjeaza sa comunic excesiv si din orice pozitie, am ajuns sa imi fie frica si sa dau cu “seen” ca o sa trebuiasca sa raspund la mesaje. 
Parca lumea din ziua de azi simte nevoia sa comunice in orice fel  si in orice chip tot ce ii trece prin minte, oare o fac pentru ca in viata reala sufera de o singuratate asurzitoare sau de vina e societatea asta super motivationala? Esecul nu mai este ceva atat blamat mai nou e doar o oportunitate de invatare de parca doar din esecuri poti invata ceva, suntem invatati sa ne iubim greselile si defectele pentru ca e mai simplu decat sa le depasim nu-i asa? Afirmarea nu mai vine din munca ci din like-uri, ce nevoie mai ai de munca cand ai like-uri? Dumnezeu nu bate cu parul bate cu prostia. Au ajuns sa editeze tot, oare isi editeaza si sentimentele in Photoshop? Lumea din ziua de azi pare din ce in ce mai mult o lume de barbari deghizati in papusi Barbie, nici nu stiu daca e utopie sau distopie dar nici nu mai conteaza, totul trebuie pus online.
Ma gandeam zilele trecute cand o sa vad oameni discutand pe strada de nebuni cu vreun ChatGPT adevarul e ca nu exclud varianta asta in viitor. Oricum se pare ca titlul de imparat sapiens e cam pe duca, nu mai suntem singurii actionari la societatea Inteligenta SRL. 
Oare mai sunt si altii care se intreaba ca si mine daca AI-ul n-ar trebui sa invete sa gateasca, sa faca curat prin casa, pe strada, prin gradina? Am inteles ca e mai complicata treaba si interactiunea cu lumea reala, e mai usor  pentru saraca inteligenta artficiala sa ne scrie un rezumat literar, sa ne compuna muzica, filme, sa ne faca scripturi de calculator pentru ca pare ca ne e din ce in ce in ce mai greu sa gandim. O sa ajungem niste bieti bipezi jumuliti care or sa se roage la un bot Dumnezeu. Asa ceva!
Avem chat GPT, avem retele de socializare in care toata lumea se iubeste pana lacrimi dar nimeni nu mai stie sa iubeasca cu adevarat.
Daca ma intreabati pe mine am impresia ca lumea se grabeste prea rau si ar cam trebui sa ne oprim si sa ne oferim  un ragaz de gandire, suna nostalgic si probabil ca asa si este.
Sit down and relax!