Viata e scurta

Mda, n-am mai scris de ceva vreme aici pentru ca moral vorbind am trait de pe o zi pe alta, cum s-ar spune am luat de la viata doar ceea ce am primit, nimic in plus nimic in minus.

N-am sa ma apuc insa acum sa fac un sinopsis al amaraciunii si sa imi etalez toate starile si toate trairile, nici macar nu cred ca as avea puterea sa le zugravesc in cuvinte.

Nu sunt un pesimist dar nu mai am iluzii. Pot sa spun ca sunt chiar optimist daca accept ca obiectivitatea si luciditatea sunt forme evoluate ale optimismului. De ce spun asta? Pentru ca m-am pomenit intrebat de curand de catre cineva cat de fericit sunt, adevarul e ca nu stiu, nu cred in existenta unei existente fericite, viata e alcatuita din platitudini, din rutine, din bucurie, din tristete in nici un caz din fericirea aia de care debordeaza lumea pe retelele de socializare.

Hegel spunea ca sa definesti trebuie sa negi cel putin partial si hai sa incepem cu cateva negatii, o existenta fericita e aceea in care nu exista remuscari, nu exista probleme de constiinta insolvabile, nu exista boli, nu exista … un lung sir de nu-uri ar putea urma aici si as reusi sa definesc ceea ce nu este o existenta nefericita nicidecum una fericita.

Nu stiu daca de vina este neaparat starea mea de spirit din ultimul timp dar am inceput sa am o alergie cumplita la sfaturi si citate motivationale. Am asa senzatia ca daca aplici toate sfaturile alea o sa ajungi cel mult o imititatie ieftina de guru budist care si-a ratat existenta si locul de munca. Sfaturile alea motivationale sunt pentru cei cu gargauni in cap si cu mult timp de omorat, pentru aia care intorc banii cu lopata de pe o parte pe alta ca sa nu prinda mucegai. Si nu m-ar deranja deloc daca chiar ar ajuta pe cineva dar eu unul n-am vazut persoane mai egoiste decat alea care incearca sa se dezvolte personal. Cand n-ai repere in viata macar sa ai citate…

E bine ca in viata sa ai macar doua repere, verticalitatea morala si acea dispunere pentru orizontalitatea erotica, cu alte cuvinte te poti fute ca un drac dar moral sa ramai cumva sfant. Numai ca pentru asta trebuie sa iubesti cu adevarat si prea putini oameni o pot face, majoritatea fac lombosciatica penduland intre reperele astea. Nu pretind ca as fi vreun descedendent in linie directa al heruvimilor dar consider ca am cateva lucruri pe care le respect si la care tin. Intr-o lumea bicefala una e sa ai iubit/iubita si alta este sa iubesti, desigur nuantele astea au existat mereu dar eu am crezut intotdeauna ca iubit/iubita nu suporta pluralul sincron altfel e doar o preocupare sportiva. Avem cu totii desigur momente din astea de hai sa le zicem reglare hormonala dar nu spune iubit/iubita cuiva pe care nu-l iubesti, sunt momente placute, sunt momente absolut fantastice, dar nu e love si prin urmare nici iubit/iubita.

Am facut un milion de alegeri gresite in viata pentru ca mi-au placut femeile frumoase, cu vino-n-coa’, calde la trup, reci la suflet, destepte, egoiste, superficiale si interesante ca deh nimeni nu face pasiuni pentru femei cumsecade… Nu stiu de ce m-au atras fix acele femei puse pe ironie, deci pe ceva rautate ceea ce nu denota un suflet de o esenta prea pura. Felul concesiv in care te privesc cand vorbesti, nerabdarea de a te vedea terminand cat mai repede ce ai de spus dovedesc o lipsa de curiozitate psihologica, lipsa dorintei de a cunoaste oamenii dupa vorbire, acum sunt convins ca dispretuiesc pe toata lumea pentru ca nu accepta ca in lumea asta plina de josnicii, de abjectii si in in cel mai bun caz de platitudini exista si sublim.

Daca ar fi sa intru acum la varsta asta intr-o relatie in nici un caz nu ar fi cu o situatie. As vrea o femeie caruia sa nu trebuiasca sa ii fac „bruiaj” moral findca m-as jena de faptele ei, sau acustic fiindca e proasta. O legatura cu o femeie nu poate fi nici concubinajul cu o situatie materiala si nici terapeutica hormonala si n-am de gand sa fac de data asta nici un rabat de calitate chit ca raman singur cuc.

Intre doi oameni care vor sa alcatuiasca o relatie de cuplu trebuie sa se potriveasca multe lucruri si daca la unele mai pui paranteze si negociezi pentru mine una este indispensabila si fara de tocmeala: conceptia despre viata. Si asta ma pune serios pe ganduri si ma face sa cred ca pentru o lunga perioada de timp o sa fiu in continuare singur, nu imi plac deloc conceptiile de viata din societatea asta…