Un banal sentiment numit dragoste

Poti defini relatiile in nenumarate feluri dar nu poti defini dragostea, nu pentru ca nu ai sti ci pentru ca e atat de profunda incat ai senzatia ca e o experienta cu totul nepamanteasca, nu e o nevoie, nu e un atasament, nu e incredere sau reciprocitate ori respect. Nu, nu e nimic din toate aceastea.

E senzatia aia ca fara celalalt lumea e doar o defilare a zilelor, e trairea aia atat de atavica incat simti ca celelalat e intreg universul.

Acum sunt atat de gol si atat de inert incat nu mai sesiz nici macar timpul, pur si simplu sunt nicaieri, sunt undeva suspendat in spatiu in „no man’s landul vietii”

Am auzit atatea nebunii in ultimul timp… Vreau un barbat care sa fie doar al meu, yep oricine poate sa fie doar al tau dar asta e o nevoie nu e dragoste, abia atunci cand spui nu vreau un barbat doar al meu ci il vreau doar pe nebunul acela si doar pe el incepi sa intelegi niste sentimente, am auzit de asemenea „inca nu stiu ce vreau” si asta e tot o nevoie, nevoia de spatiu, am auzit si ceva de genul „stiu ce vreau, stiu ce pot, stiu ce ofer si cine sunt, daca nu esti in stare sa ti pasul cu mine atunci pa!” si asta o poti incadra usor tot la nevoi, nu e dragoste si nici atractie, e doar nevoia de parteneriat.

Partea urata este ca atunci cand aceste nevoie sunt satisfacute nu mai exista relatie, lucrurile cam intra in linia aia dreapta de dinainte de finalul cursei.

Am obosit sa trag de oameni sa imi vada sufletul, sa lupt pentru ei, sa imi inteleaga iubirea si nebunia pentru ca la sfarsit sa plece. Ajungi la momentul ala cand pur si simplu nu mai poti, tot ce poti face este sa te retragi in tine si sa incerci sa te reconstitui din bucatile alea mici care ti-au mai ramas. Te pansezi cum poti in timp ce iti soptesti ca totusi iubirea ar putea exista, ca poate candva o sa o gasesti si ecoul asta e singurul lucru care iti mai da cumva sens.

Voi, cei care știți că meritați dragostea mea – Geo Bogza

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un izvor de adâncă tristețe.

Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă
să nu mă ucideți.


Descoperă mai multe la Viata e scurta

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Lasă un comentariu

Just Me

Bun venit pe Viata e scurta, colțul meu confortabil de internet. Aici, va invit sa fiti alaturi de mine intr-o calatorie a visurilor, a dorintelor si a tuturor lucrurilor facute din dragoste, indiferent de felul lor