A fost ultima data cand am incercat sa te conving sa te intorci la mine. Te-am iubit si te-am dorit cu mult dincolo de toate hotarele iubirii pamantene, n-ai vazut, n-ai inteles si poate ca n-ai putut sa accepti asta, acum suntem prieteni si atat.
De acum inainte gura mea va ramane in tacerea cea mai desavarsita pentru ca am inteles ca nu trebuie niciodata sa ma rog si sa trag de nimeni pentru iubirea ce o port cuiva. Acum la momentul asta sunt inca aici cu tine sub acea forma de prietenie insa in momentul in care in viata mea va aparea acea femeie care poate accepta atata fericire cat poate sufletul sa duca voi pleca fara sa ma uit nici macar o secunda inapoi asa cum ai facut-o si tu.
Poate ca despartirea noastra din trecut a durut cumplit, dar a durut prin prisma senzatiei de neputinta si trebuie sa iti recunosc aici ca pot fi teribil de incapatanat. Insa abia atunci cand voi pleca pentru totdeauna si nu va mai fi exista cale de intoarcere abia atunci si numai atunci sufletul tau ma va jeli asa cum se cuvine si in liniste. Pentru ca abia atunci vei intelege ca noi n-am fost niciodata multimea lui doi, am fost pur si simplu infinitul in toate formele sale.







Lasă un comentariu