Mmm, astazi e inceputul primaverii calendaristice, tze frumos! Din pacate eu am mood-ul unui urs scos dintr-o camara fara alimente, azi dimineata m-am trezit cu o incredere absolut nerezonabila in viitor de parca timpul ar fi de partea mea, nu e.
E noapte deja si mie imi rasuna in cap versurile lui Paunescu din Antiprimavara:
"Ce daca vine primavara,
Atata iarnă e in noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii inapoi.
In noi e loc numai de iarna,
Vom ingheta sub ultim ger,
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher."
Habar n-am cum trec orele, zilele, saptamanile, anii, pare a fi un haos total, azi e luni, maine e vineri... Evolutia se pare ca nu ne ajuta deloc, inainte aveam zece casete, cinci benzi de magnetofon si vreo 12 viniluri, aia era toata muzica mea, o stiam pe dinafara, versuri, acorduri, stiam pana si cand se va agata banda, acum pierd trei ore sa fac un playlist rezonabil pe Spotify si YouTube pe care il ascult cel mult cateva zile, am inceput sa refuz intalniri pentru ca as pierde un timp pe care nu il am, citesc despre cum sa traiesti sanatos la ora 2 noaptea in timp ce beau ness si mai ma mir ca a doua zi sunt epuizat, am tot timpul curioasa senzatie a lipsei de timp. Cred ca dupa 50 de ani ca sa poti sa fi optimist, sa zambesti, sa iti ploua tot timpul cu roz trebuie sa ai un tratament serios cu Xanax, n-am, cel mult un tratament cu Cuba Libre baut in casa dintr-o sticla de rom de Havana spiced cu Pepsi si niste amintiri care ma bantuie de data asta pe Nichita:
"Ploua infernal,
Si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau in luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene in creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta."
Noapte buna.
Lasă un comentariu