Bai mie nu imi place deloc societatea asta in care fericirea pare construita pe like-uri. Si nu imi plac oamenii "brand-uri", imi par teribili de falsi si fara sens. Si nu imi plac nici relatiile din ziua de azi care par mai degraba un "agreement" decat love, oameni care sunt impreuna doar pentru ca au cumva niste dorinte comune, partea aia cu love e mai degraba un "politically correct" in cazurile fericite. Si nu imi plac nici oamenii aia incremeniti in niște dorinte, care se iau intotdeauna foarte in serios pentru ca ei au niste idealuri, ei trebuie sa fie cineva cu orice pret. Dorinta asta de a te "realiza" cu orice pret, de a fi "cineva" cam exclude dragostea si omenia, in general cam exclude tot ceea ce nu tine de "eu", ce sa zic... atentie mare, dragostea e oarba nu proasta.
Imi e dor de un tinut in brate fara un motiv anume, de un sarut nemotivat din ala venit din toată inima.
Dar se pare ca multe lucruri nu isi mai au rostul în lumea asta noua, asa ca vorba celor de la Taxi in Inadaptat, dati-mi voie sa ma fwt exhaustiv in lumea lor. Nu imi trebuie, e perfect in bula mea existentiala
Amintiri
Stau uneori și mă gândesc că dintre toate încercările la care ne supune viața, cel mai greu e să ne luăm adio. Să ne luăm adio atunci când nu vrem să plecăm — dar trebuie —, să ne luăm adio de la oamenii pe care-i iubim și de care depindem sufletește, să ne luăm adio…
Lasă un răspuns