Viata e scurta

Cel mai dureros mod de a-ti fi dor de cineva e sa stai chiar langa el stiind ca nu-l poti avea. – Gabriel Garcia Marquez

In viata sunt multe momente in care poti ceda in diferite forme si odata cazut cu greu te mai poti ridica, exista insa ceva in tine ce nu va ceda niciodata si acesta este sufletul, pentru ca sufletul se poate goli de iubire, de emotii, de vise si de tot ceea ce este de prisos dar va pastra nestirbit un singur lucru, speranta.
Daca ai noroc, in acele momente in care orice lupta pare pierduta, ai putea intalni o „specie” de oameni cu totul aparte. Eu cred ca singura denumire potrivita pentru acesti oameni este „oamenii pansament”, pentru ca ajung direct la sufletul tau. Ii recunosti atat de usor prin faptul ca vin, se asaza langa tine si transmit ceva dincolo de cuvinte – o stare de serenitate. Dacă ar fi sa exprimam asta in cuvinte, ar suna cam asa: „Sunt aici langa tine si te iubesc, acum e liniște si totul e bine.” Si se daruiesc tie cu toată fiinta lor. Ei nu sunt acolo ca o compensare sau alinare a vietii apar pentru ca sufletul tau i-a chemat si cel mai mai sublim dialog nu se poarta niciodata in cuvinte, el se poarta doar de la suflet la suflet pentru ca ei stiu ca numai intr-o lume plina de magie sufletul se poate umple inapoi de culori, de senzatii, de trairi si de sentimente. Nebunii astia frumosi isi topesc sufletul lor in tine pentru ca tu sa redescoperi cea mai frumoasa parte din sufletul tau. Defectii astia de serviciu sunt singurele fiinte care mai pot aduce o urma de magie in lumea asta plina de rautate in care traim.
Intr-o stare din asta in care simteam ca nu mai am nimic de care sa imi agat existenta m-a gasit ea – femeia pansament. Vorbeam sporadic iar discutiile noastre nu m-ar fi dus niciodata cu gandul ca ar fi genul asta de om. Cum a simtit ca am nevoie de ea? Asta probabil ca n-am sa aflu niciodata, tine de eternul feminin. Aveam insa nevoie de ea, aveam nevoie sa dea cu mine de toti peretii iubirii pentru a scoate lumina din mine si sa ma arate mie cum sunt eu cu adevarat. E genul de femeie care te vindeca cu ea insusi acolo unde cicatricile tale inca sangereaza si nu se plange ca o doare ca ti-a pansat ranile cu bucati din ea. Si facand asta m-a invatat cea mai frumoasa lectie, aceea ca iubirea trufasa e doar un semn de superioritate, nu de iubire. Bine ai venit in sufletul meu domnita!