Nu mai suport perfecțiunea, pur și simplu; m-am săturat de fețe photoshopate și făcute cu AI-ul. Sunt sătul de perfecțiunea asta de mucava, nu mai vreau să văd botox, silicoane și operații estetice. Nu mai cred în femei care arată extrem de bine, sunt tandre, sunt mereu alături de tine când ai nevoie și sunt inteligente; sunt simple iluzii. Nici în familiile alea perfecte, care zâmbesc în toate pozele și urlă de fericire, nu mai cred.
Nu îmi mai spune nimic bunul gust al maselor de oameni și, prin urmare, tot ceea ce înseamnă box office și bestseller mă afectează fix la șapte metri în spatele bascheților. Mă seacă psihologia motivațională, pentru că nu cred că poți fi mereu cu zâmbetul pe buze, optimist și să îți plouă cu roz; trebuie să ai un tratament serios pe Xanax ca să fii așa.
Nu cred în oamenii perfecți sau în ăia care încearcă să fie perfecți, la fel cum nu mai cred nici în oamenii care încearcă să placă tuturor, în ăia amabili până te ia leșinul. Cred că toate astea sunt doar niște minciuni gogonate; în spate e doar dorința de validare și nesiguranța mascată. Dacă-i atingi, sună a gol pe dinăuntru.
Nu mai vreau falsuri, vreau emoții nemascate, vreau oamenii așa cum sunt în momentul în care simt, și altceva nu mai contează. Nu mai suport fețe și corpuri perfecte; da, uite, vreau corpuri cu moliciuni și imperfecțiuni pe ici-colo, cu semne pe care timpul și viața le-au lăsat acolo.
Nu-mi mai plac femeile neapărat frumoase, ci cele inteligente, care știu să iubească și nu se lasă călcate în picioare de orice mitocan. Îmi plac oamenii rebeli, care merg contra curentului și care reușesc; îmi plac instantaneele pentru că surprind esența, îmi place tot ceea ce nu pare, ci este.
Nu îmi place viața trăită ca pe o linie de asamblare; refuz șabloanele pentru că sunt vide și lipsite de sens. Urăsc viețile trase la indigo, ambalate pentru a fi digerabile; prefer să fiu un defect de fabricație, dar un defect viu.
Da, prefer imperfecțiunea în detrimentul perfecțiunii, pentru că doar aia e adevărată. Restul e doar goliciune sufletească.
Viata e scurta 
Lasă un comentariu