A venit si 2026 si ce as putea sa va spun e ca anul asta cred ca o sa ma fac speaker demotivational. Am toate sansele pentru ca nu mi-am pus nicio dorinta in noaptea de revelion oricum nu cred ca poate fi mai rau ca in anul 2025, nu am purtat rosu, nu am mancat struguri, nu am avut bani in buzunar am fost fix contra tuturor obiceiurile si traditiilor cunoscute.
Si nici n-as avea cum sa fiu altfel, mi s-a spus ca sunt incapatanat, copilaros, ciufut, urat, nu cred sa fi ratat vreun epitet din asta mirific si nu o spun ca sa ma laud probabil ca asa si sunt, oricum nu mai conteaza.
Nu mai am sperante ceea ce nu e lucru bun dar sa nu dramatizam nici rau nu e, lipsa unor asteptari nu inseamna neaparat anticiparea unor esecuri, adica nu mai traiesc in virtutea unei vieti roze, nici n-as avea cum avand in vedere toata nebunia asta care se numeste lume.
Ma uit cu stupoare la rubricile de divertisment de prin presa locala si majoritatea articolelor sunt despre crime, sinucideri, atacuri armate si simt ca imi intra mintea in colaps, cum am ajuns la nivelul asta de ura? Ati retinut da? La rubrica de divertisment. Stau si ma gandesc cand dumnezeului ura devine rutina? Cand incepem sa nu mai simtim nimic? Cand violenta nu ne mai socheaza si devine doar breaking news? N-as putea acuza pe cineva de rautate ci doar de desensibilizare, suntem in fiecare zi bombardati cu violenta pana la refuz. Violenta a devenit o marfa, devine efectiv consumabila, crimele atrag click-uri, suferinta altora atrage like-uri, socul atrage mai mult ca normalitatea.
Cred ca nici nu mai vedem toate ororile astea, pur si simplu nu mai putem sa procesam pentru ca suntem bombardati zilnic cu doze inimaginabile de violenta, violenta a ajuns consumabila, razboaiele au devenit noile reality-showuri, nu mai percepem durerea, nu mai percepem suferinta, suntem pur si simplu desensibilizati putin cate putin. Intr-o lume in care violenta si ura au ajuns un fel de norme oare mai suntem capabili de sentimente? Ceea ce mi se pare cu adevarat dramatic este faptul ca ura si violenta aduce vizibilitate, nu conteaza motivele important este sa urasti, partea si mai proasta este ca ura aduce acel capital de imagine, se autopromoveaza.
Si cam ce ne ramane de facut? Probabil cel mai bun lucru este sa ne deconectam cumva de la nebunia asta digitala, sa ne luam un pic de respiro moral si sa intelegem ca dincolo de ura si violenta si crimele astea sunt oameni care sufera, sunt oameni care mor si daca ne misca macar un pic inseamna ca inca mai avem umanitate in noi, inca mai putem scapa de apatia asta morala care ne macina, inca mai putem alege sa nu mai transformam toate relele in spectacol, intr-un media show de calitate indoielnica.
La multi ani!
Viata e scurta 
Lasă un comentariu