Viata e scurta

Imi plac diminetile astea de sfarsit de saptamana, cand te trezesti si viata are gust de dolce far niente, iti pui castile pe cap te duci in bucatarie sa iti faci o cafea si o pui pe Lana del Rey sa iti cante direct in creieri, ai senzatia ca lumea e undeva in background si ca se descurca absolut onorabil si fara tine, iar tu te descurci si fara stiri, fara politica, fara retele de socializare si alte nebunii, pui toate notificarile pe mute si esti out.
Mi-a spus candva mama unui prieten ca luxul nu inseamna sa ai, sa iti permiti sa faci lucruri sau sa le detii, nu, luxul inseamna sa iti permiti sa nu faci nimic si nu vorbesc aici de a zace pur si simplu balta ci de a nu fi constrans, cred ca ii dau dreptate, stilul asta de viata cotidian in care totul e pe repede inainte de parca se sfarseste lumea maine te face sa nu mai apreciezi deloc prezentul, nu lasa loc nici de trait si nici de murit. Eu unul simteam ca nu mai pot in felul asta, trebuia sa traiesc si pentru mine, asa ca in ultimul timp am spus stop relatiilor, obosisem sa sa fiu in relatii ciudate, obsesive, de dependenta, care iti omoara nu doar timpul ci si viata, te macina incet precum o picatura chinezeasca. Nu stiu din ce aluat trebuie sa fie facut un om sa nu spuna un te iubesc atunci cand ii sta pe buze, sa si-l inghita, preferand sa-i ramana mai de graba orgoliul printre dinti. Am hotarat sa nu mai hranesc gaste cu perle, m-am saturat de oameni defecti, de suflete stricate, cu riscul de a fluiera in biserica sabloanelor cred ca e absolut ok sa fi singur uneori si nu o spun pentru ca mi-au scazut cumva actiunile la bursa sentimentelor dar atunci cand simti ca viata ti-o ia razna o pauza e binevenita. Nu vreau nici compensari sociale, nici daune morale, vreau doar pur si simplu sa ma simt viu si in ultimul timp nu stiu cat de mult mi-a reusit.