Viata e scurta

Ma gandesc ca unul dintre cele mai importante drepturi pentru mine este dreptul la timp, la timpul ala petrecut cu tine insuti, la analiza aia interioara pe care ti-o faci singur la sfarsitul fiecarei zile, buna, rea, fie ca iti convine fie ca nu. Asta iti da cumva senzatia ca poti sa imbunatatesti ceva, ca maine poti sa fi o alternativa mai buna la ceea ce ai fost astazi si nu o spun pentru ca sunt perfectionist, nu, o spun pentru ca e necesar sa iti mai dai uneori si cate-o palma in oglinda sau sa te iei frumos sa te pupi pe nasuc de desteptaciunea pamantului ce esti. Uneori insa am senzatia ca toata mass-media asta informationala cu toata nebunia care o contine gen trebuie sa fi informat, sa te dezvolti, sa te formezi, sa te perfectionezi sa te pana mea si puii mei nu face decat sa iti fure timpul tau de parca din asta ar trai. Sa nu cumva sa ramai singur o clipa ca cine stie ce idei traznite iti trec prin cap si incepi sa gandesti de unul singur ori asta e boala grava rau de tot, nu se poate asa ceva. Nu prietetene, nu gandesti de-a-n plua si pe la colturi, trebuie sa fii neaparat mai productiv, mai eficient, mai bun, mai performant, mai... mai ... mai... mai duce-ti-va dracului cu totii. Si pentru ca deh nu poti fi de creierii tai avem acum sfaturi, studii, training-uri si retete de fericire. (Ce ma? N-ai gatit niciodata fericirea? Ti-o dam noi la pachet), cum sa ne gestionam timpul (prietene nu mai sta cu degetul in nas ca lumea te asteapta si ai treaba), cum sa ne exprimam sentimentele si emotiile (ete asa!) intr-un cuvant cum sa devenim noi insine, bine nu o sa devii tu insuti dar asta e alta problema, o sa fi cel mult un stereotip, un tipar, avantajul cu tiparele este ca sunt mai usor de condus, incadrat si manevrat.